Situația globală actuală mi-a ținut pe loc planurile de vacanță, însă prietenii noștri buni cu care am tot mers în ultimii doi ani în diverse destinații au decis să ne ia pe sus la începutul lui iulie, astfel că am hotărât în mai puțin de un sfert de orăsă plecăm în Grecia.

Destinația noastră de vacanță a fost Sithonia, Halkidiki, un loc accesibil cu mașina, având în vedere că nu voiam să expun copilul zborului cu avionul în aceste vremuri incerte. Am plecat în prima zi în care Grecia anunța închiderea a 5 din cele 6 puncte terestre de trecere din Bulgaria către ei, astfel încât ne-am petrecut la vamă în Kulata 3 ore și un sfert.

Nu am fost testați la vamă, deoarece aglomerația era mare. Cei din gașca noastră care au plecat cu o zi mai devreme au fost testați aleator, dar au și stat în vamă cel mult jumătate de oră.

Atmosfera a fost minunată, mai ales că am fost o gașcă mare cu mulți copii. Faptul că Serghei a avut în permanență cu cine să se joace și să socializeze a fost punctul forte al vacanței, așa că am hotărât împreună cu majoritatea să ne prelungim șederea de la 10 zile la 14.

A fost prima vacanță în care nu am explorat, nu m-am agitat absolut deloc și am apreciat relaxarea la malul mării. Nu sunt oricum fan îmbulzeală, însă senzația de chill din această vacanță a fost exact ceea ce aveam nevoie. Bineînțeles, faptul că Serghei știe să înoate, este mai mare și socializează altfel cu copiii, șamd, au adăugat plus valoare experienței. A fost tentat să încerce standup paddle după ce ne-a văzut pe noi și am realizat pentru a nu știu câta oară cât de imitatori sunt copiii și ce putere are exemplul personal. La chill-ul cu copilul s-a adăugat compania prietenilor și a oamenilor mișto pe care i-am cunoscut acolo, parte tot din gașcă. A, și o curte superbă plină cu pisici. Curtea pesiunii, I mean.

Am mâncat foarte bine, ca de fiecare dată în Grecia, iar elementul de-a dreptul încântător a fost acela că la taverna la care luam masa mâncam pe plajă, cu picioarele direct în nisip, la câțiva metri de apă. Meniul nostru a fost bazat pe fructe de mare și pește și niște salate absolut demențiale, cu rucola, smochine, roșii uscate, nuci și alte minunății.

Sunt deja cu gândul la următoarea vacanță, pe care o voi planifica în funcție de contextul global actual și recunosc faptul că mă încearcă un sentiment de anxietate pentru că nu pot călători liber, cum am făcut-o atâția ani și nu știu dacă și când se va mai întâmpla acest lucru. Sunt convinsă că mulți dintre voi simțiți la fel. Faptul că pe lista mea de călătorii din acest an se aflau destinații care implicau revederea cu prieteni dragi și am fost nevoită să le anulez mă întristează.

Noroc că sunt o ființă pozitivă și indiferent de situațiile apărute, după ce îmi dau voie să trăiesc șocul, dezamagirea sau alte sentimente negative un timp finit, mă ridic și merg mai departe, mă adaptez și îmi croiesc cea mai bună variantă în contextul dat. Pozitivismul se exersează și ceea ce proiectezi în viața ta se materializează mai devreme sau mai târziu.