De mai multe ori pe zi, (in fiecare zi!), iesirea din garajul blocului in care locuiesc este blocata si se intampla ca aproape de fiecare data sa aud aceeasi placa „am lasat-o doar un minut…” Nu insist acum pe aceasta poveste, am sa o las pentru alta data. Ieri s-a intamplat din nou, evident, insa intr-un mod diferit, sa nu ma plictisesc care cumva .
O doamna isi lasase masina de izbeliste blocandu-mi iesirea si jumatate din trecerea de pietoni pentru a-si lua o bautura carbogazoasa de la un minimarket de langa blocul meu (am ochi ageri, nimic nu-mi scapa!:)). Alertata de portarul nostru de la bloc, se intoarce nervoasa si gesticuland, nu face nici cel mai mic gest catre mine de a-si cere scuze si da cu spatele gata-gata sa dea peste un pieton care traversa regulamentar. Si ce credeti ca face? Suspans… Ei bine, da geamul jos si se apuca sa il injure pe bietul pieton ca la usa cortului. Eu, fire pacifista, dar razboinica atunci cand e vorba de dreptate, sar din masina si nu apuc sa ma apropii de pietonul siderat si de doamna cea nervoasa ca aceasta lasa si celalalt geam jos (dinspre mine) si ma blagosloveste si pe mine cu aceleasi minunate vorbe de duh. Ceva inteligent a facut pana la urma – a demarat in tromba inainte sa ajungem langa masina domniei sale (intre timp se trezise si pietonul din soc!). Ramasi perplecsi in fata garajului meu, radem, plangem, ne facem cruce, scuipam in san si… o lasam balta.
Dupa cateva ore, ma opresc la un supermarket sa fac niscaiva cumparaturi si de cine dau? De doamna naravasa de dimineata! Vorbea tare la telefon, invartindu-se printre rafturi: “Nu merge cu gratarul de Florii, ca zic astia ca ploua. Plus ca noi tinem post si ce sa mancam la gratar. Peste? Pai nu merge cu bere!” In cosul dumneaei – in care am tras cu nerusinare cu ochiul meu de Sherlock Holmes  – se aflau cateva conserve de pate vegetal, extreme de multa paine, cartofi gata prajiti, o tona de dulciuri “de post”, sucuri si alte minunatii. Nu am vazut picior de legume sau frunza! Doamna avea in schimb “six pack”, dar nu pe abdomen, ci in cos, sub forma de bere.
Am avut intentia sa o intreb daca postul pe care il tine este religios, caz in care as fi vrut sa aflu ce rost are pentru dumneaei acest post din moment ce se abtine de la mancare dar nu se abtine de la balacarit oameni nevinovati pe strada, dar am realizat ca este inutil. Am asteptat totusi sa termine conversatia, invartindu-ma prin zona, si apoi i-am cautat privirea si atunci cand am vazut ca ochii i se maresc, i-am zambit larg si i-am spus: “Buna seara, doamna!” Si am plecat catre rafturile mele, altele decat ale dumneaei…
De la aceasta intamplare, ma bantuie doua intrebari:
1. Postul religios nu presupune si abtinerea de la alcool, rautate si inlocuirea viciilor cu virtuti sau macar incercarea constientizarii lor?
2. Daca este o perioada de curatire inclusiv a trupului, de ce sa te intoxici cu produse nocive in post?