Primul meu semimaraton

Si am facut-o si pe asta! 21 de kilometri si ceva maruntis si ma simt in forma, desi au trecut abia 3 ore de cand am trecut linia de finis, la semimaratonul international Bucharest Half Marathon 2015 cu OMV Petrom, cursa inscrisa in calendarul international IAAF.

Cand m-am hotarat sa incerc sa alerg un semimaraton, cea mai lunga distanta parcursa vreodata de mine era cea de la Wings for Life, de acum cateva saptamani, unde am alergat 11,16 km. M-au sustinut ai mei, care s-au prezentat si ei la start, fiecare cu povestea lui: Carmen – ideea cu participarea la semimaraton ii apartine, iar noi, restul, am bagat capul in poza ei 🙂 , Lucian – cu glezna dreapta semi umflata (si-a rupt-o acum multi ani la judo) si Mircea – care nu dormise decat 3 ore). Le multumesc lor, Annei Gut (antrenoarea mea de atletism, fara de care nu as fi reusit aceasta performanta intr-un timp atat de scurt) si lui Marian Tudorica (antrenorul lui Carmen, care ma motiveaza constant).

Sunt fericita si nu doar datorita endorfinelor care isi fac de cap, ci si datorita faptului ca am invatat inca o data pe propria piele ce inseamna sa vrei un lucru si sa te concentrezi sa il obtii. Desigur, nu am avut vreun target in ceea ce priveste timpul, mi-am dorit doar sa nu stranga finisul pana ajung eu 🙂 si stiam ca am la dispozitie 3 ore sa termin, asa ca sunt cu atat mai mandra cu cat ceasul meu imi arata ca am terminat in 2 ore si 22 min. Astept cu nerabdare timpul oficial!

Faptul ca sotul meu iubit, care terminase cursa mi-a dat cateva floricele cu o suta de metri inainte de finis m-a topit. Mi s-a parut interesant faptul ca in momentul in care m-am oprit am simtit ca imi dau lacrimile instant, lucru pe care nu il anticipasem niciodata, aceasta descarcare in cadrul unei competitii (cu mine!) fiind o noutate absoluta!

V-am spus ca sunt fericita, nu? Ei, va mai spun o data si va las sa va uitati la poze! 🙂 Sunt fericita!!

Inainte de start