Cand eram mica, influentata de filmele cu Bruce Lee, ca toti cei din generatia mea, imi doream sa fac arte martiale, insa… n-a fost sa fie.

Am ramas cu fascinatia pentru tot ce tine de aceasta ramura si de cativa ani am descoperit ca ma atrage inexplicabil judo si nu mica mi-a fost mirarea cand l-am surprins pe Serghei vara trecuta uitandu-se cu atentie la judo, la Jocurile Olimpice. Pana atunci, singurul lucru care il interesa la televizor erau desenele animate. L-am intrebat daca i-ar placea sa il duc si pe el la judo si am fost foarte bucuroasa cand a acceptat cu entuziasm.

Face judo deja de jumatate de an la A.S. Voinicelul Bucuresti, sub atenta indrumare a profesorului Dan Deliu, senseiul pe care toti copiii il adora si din mainile caruia au iesit multi campioni. Sensei Dan Deliu ii invata pe micii judoka mai mult decat un sport. Ii invata ce este respectul, onoarea si codul moral, ii invata ce inseamna sa nu te dai batut, sa fii puternic, cinstit si demn.

Fiecare antrenament la care reusesc sa il insotesc pe Serghei este o lectie si pentru mine si mi-as dori sa reusesc sa fiu macar pe jumatate omul pe care sensei incearca sa il scoata la suprafata din fiecare dintre ei.

Serghei a avut primul sau examen de grad, in urma caruia a obtinut centura alba, care atesta ca perioada de acomodare a trecut cu bine si este pregatit sa mearga mai departe in acest frumos sport.

Experienta m-a invatat sa imi stapanesc emotiile si sa le transform intotdeauna in avantaj, insa viata mi-a demonstrat inca o data ca sunt situatii in care tot ce am invatat nu mai este valabil. 🙂 Am avut emotii mari si am fost mandra de micul meu judoka vazandu-l in fata comisiei de examinare, pregatit si relaxat.

Serghei a sunat toti bunicii sa ii anunte ca a luat centura alba si se pregateste deja pentru cea galbena. Daca il intrebi pe Serghei de ce face judo si care este scopul lui, raspunde ca vrea sa fie ca “sensei mic”, acesta fiind cel mai tanar dintre profesorii sai, sensei Robert Deliu, asa ca, profit de asta cum ar face orice parinte cu scaun la cap si il conving sa manance anumite alimente folosindu-ma de fascinatia sa pentru acesta. 🙂

Multumim, sensei Dan Deliu, sensei Robert Deliu si sensei Constantin Isac!