Dr. Lucian Dorobanţu, medic primar chirurgie cardiovasculară, coordonatorul singurului Centru de Cardiomiopatie Hipertrofică din România şi din Europa de Est, a vorbit la Adevărul Live despre cele mai frecvente intervenţii pe care le realizează, despre inovaţiile în chirurgia cardiovasculară, care vin în ajutorul numeroşilor pacienţi români, despre premierele pe care le-a realizat în România şi despre despre cardiomiopatia hipertrofica obstructiva, boala de inimă care afectează mai ales tinerii şi care este extrem de periculoasă în special pentru sportivii de performanta.

Cum se manifestă cardiomiopatia hipertrofică?

Boala se manifestă, intr-o prima faza, prin respiraţie dificilă. Poate să nu aibă nici un simptom sau poate ca primul simptom să fie moartea subită. Adică paleta de manifestări este de la asimptomatic la moarte subită. Este extrem de largă şi în aceasta constă şi dificultatea diagnosticului. Trebuie să ne gândim la ea ori de câte ori un om respiră prost. Mai ales respiraţia grea la efort. Pentru că inima este o pompă care la efort nu face faţă şi atunci obosim, acesta e mecanismul. În majoritatea bolilor de inimă se întîlneşte acest simptom.

Pentru diagnosticare e nevoie de multe alte investigaţii însă. Potrivit unui studiu american, 36% din morţile subite ale atleţilor din SUA de origine cardiacă sunt datorate acestei boli. Este un procent înspăimântător de mare şi vorbim de America. Aceasta înseamnă că e o boală foarte greu de diagnosticat şi scapă foarte multor oameni.

Ghidurile recomandă ca aceasta afectiune, cardiomiopatia hipertrofică obstructiva, să se opereze în centre specializate.
Primul pas după diagnosticare este tratamentul medicamentos care să scadă gradientul intraventricular, să nu mai creeze obstrucţie. Se încearcă întârzierea operaţiei. La unii pacienţi toată viaţa. Dacă cu tot tratamentul medical gradientul rămâne – unii oameni fac gradiente de 200 mmHg ceea ce înseamnă că obosesc şi atunci când îşi pun hainele în şifonier – după operaţie urca 7 etaje şi le urcă foarte repede.

Înainte oamenii ajungeau la transplantul cardiac cu această boală, acum ei se operează şi duc o viaţă absolut normală. Procedura chirurgicală este individualizată. “Aceasta este diferenţa pe care o face echipa noastră faţă de orice altă echipă din lume. Valvele mitrale, de exemplu, eu de 10 ani le-am operat, le-am înlocuit, le-am reconstruit şi ce m-a atras aici este faptul ca în SUA se înlocuiesc în 50% din cazuri, pentru că nu se reuşeşte repararea lor, noi o înlocuim într-o proporţie de 1%.”declara Dr. Dorobantu.

La sportivi e mai spectaculos

La sportivi, de exemplu, inima se îngroaşă din cauza efortului. Atunci e greu de diagnosticat o îngroşare patologică de una fiziologică. De aceea este bine întotdeauna să cerem şi o a doua opinie medicală. Boala este asociată cu sportivii pentru că este mai spectaculos. Dacă ai o îngroşare din cauza efortului şi ai şi o predispoziţie, procentul de moarte subită e mai mare.

După o săptămână pacientul pleacă acasă. Boala începe să se manifeste la 20-30 de ani sau 40-50 de ani. Este o patologie a tinerilor.

După operaţie urmează recuperarea medicală, ceea ce presupune refacerea capacităţii de efort. Şi e foarte important să o faci pentru că sunt studii care arată că dacă faci recuperare mortalitatea postoperatorie scade.
În România, se operează pe cord 4.000 – 5.000 de cazuri pe an la un necesar de 16.000, cel mai puţin, comparativ cu orce altă ţară europeană, unde această specialitate este pe maxim.

Cardiomiopatia hipertrofică obstructivă este cea mai frecventă cardiomiopatie de cauză genetică, conform ultimelor estimări. Cea mai frecventă boală cu distribuţie genetică. Proporţia este de 0,2% din populaţia adultă şi e foarte mare.

Despre activitatea profesionala a Dr. Lucian Dorobantu

Medicul realizează cu regularitate intervenţii de mare fineţe la nivelul inimii: înlocuiri valvulare clasice şi minim invazive, bypass aorto-coronarian standard şi integral arterial, înlocuiri de aortă şi de rădăcină aortică, cura chirurgicală a complicaţiilor mecanice după un infarct miocardic, a disecţiilor de aortă, ba chiar şi operaţii mai rare, cum ar fi repararea de valvă mitrală şi aortică.
A realizat prima intervenţie la nivel naţional de montare a unui dispozitiv de asistare circulatorie de tip ECMO, a propus o nouă tehnică favorabilă pentru pacienţii hemodializaţi, pentru care a şi fost nominalizat la premiul „Young Vascular Surgeon of the Year“ al Societăţii Europene de Chirurgie Cardiovasculară în 2007.

“Cele mai multe operaţii pe care le realizam in cadrul Spitalului Monza ţin de patologia adultului: bolile coronariene şi bolile degenerative valvulare. Operăm prin tehnici minim invazive în cazul acestor patologii şi încercăm să reparăm de exemplu valvele atunci când se poate şi nu să le înlocuim.” declara Dr. Dorobantu.

În România, principala cauză de deces sunt bolile cardiovasculare. Cu mult în faţa altor patologii cum ar fi boala canceroasă. Şi acest lucru ne situează pe primul loc în Europa la mortalitatea bolilor cardiovasculare. Acest lucru se datorează şi faptului că se operează foarte puţin la noi. Pe de o parte, capacitatea sistemului e limitată, iar pe de alta, oamenii vin târziu la medic.

La noi in tara nu se operează transplantul cardio-pulmonar. Se fac sub 10 transplanturi cardiace pe an, poate mă înşel. Şi nu atât că nu sunt donatori, să ne gândim că sunt 100 de transplanturi hepatice pe an. Ar trebuie să fie măcar 50 de corduri în România. Iar transplant de plămâni nu se face absolut deloc. Sunt multe lucruri inexplicabile în România şi acesta e unul dintre ele.

Infarctul de miocard, care ucide foarte mulţi oameni, se poate trata prin metode intervenţionale, dar sunt leziuni pe arterele coronare care nu pot fi abordate astfel. Şi atunci e nevoie de bypass coronarian. E important să se reţină că în acest moment chirurgia cardiacă nu este una care invalidează. Oamenii pot desfăşura o activitate normală postoperator cu o singură condiţie: să vină la timp la medic.

Când omul oboseşte sau îl doare în piept trebuie să se adreseze medicului. Nu trebuie să stăm acasă. Motivul pentru care occidentalii trăiesc mai mult decât populaţia României se referă şi la alimentaţie, dar nu trebuie să uităm că există metode de tratament extrem de performante de care aceşti oameni beneficiază şi care le prelungesc viaţa.
În cazul bypass-ului aorto-coronarian dacă vii la timp, în momentul în care inima funcţionează corect şi nu sunt afectate celelalte organe, operaţia are un risc de 1-2%. Ceea ce este un risc absolut rezonabil. Bypass-ul se poate face şi la o vârstă tânără, e chiar indicat.

Tratăm boli de inimă eradicate în Vest

În România, operăm patologie valvulară reumatismală provocată de reumatismul articular acut netratat în perioada copilăriei, spre deosebire de ţările vestice unde această boală este eradicată, iar cazurile sunt foare rare. Aceasta înseamnă că valvele se calcifică şi sunt foarte greu de reparat, la peste 40-50 de ani.

In cadrul spitalului Monza, noi încercăm să mergem pe ideea operaţiilor minim invazive, să nu tăiem toracele de sus şi până jos – procedură standard în acest moment, dar cu potenţial de complicaţii. În urma acestor operaţii minim invazive pacientul de recuperează în 4-5 zile, iar riscul de complicaţii şi infecţii este mic.

Defectele congenitale sunt foarte frecvente. Din păcate, în România, se operează foarte puţin patologie cardiacă la copil şi la nou-născut. Sunt foarte mulţi copii care se prăpădesc în România în primele săptămâni de viaţă şi nu au nicio soluţie terapeutică. Este o mare problemă să trăieşti într-o ţară care nu poate să aibă grijă de copiii ei.
Sursa: adevarul.ro
Cititi mai multe pe adev.ro/od1005