Dulciurile si copilul meu

Ca proaspat parinte este normal sa treci prin stari de panica, mai ales daca se apropie momentul diversificarii si tu esti un om responsabil. Lasa-ma sa te ajut!

Cand devii parinte realizezi ca tot ceea ce credeai ca se aplica copiilor (altora) nu este neaparat valabil. Cand nu ai copii este foarte simplu sa comentezi despre cum ar trebui educati sau cu ce ar trebui hraniti copii (altora!). Cel mai cinstit ar fi sa recunoastem fiecare dintre noi ca desi putem emite pareri de bun simt in multe situatii cu care nu ne-am confruntat, aceste pareri pot fi eronate sau extrem de greu de aplicat intr-o situatie reala si palpabila in care noi suntem protagonisti.

Mult timp mi-am permis infatuarea de a afirma ca niciodata copilul meu nu se va atinge de dulciuri, deoarece nu aduc nimic bun organismului. Cand a aparut Serghei am realizat ca intr-adevar, un set de reguli si o directie clara in privinta alimentatiei lui trebuie sa existe, dar de aici si pana la a sustine ca nu se va atinge niciodata de dulciuri, era cale lunga si acest extremism risca sa imi frustreze copilul. Asa ca am studiat problema pe toate partile, am citit enorm, m-am consultat cu alti parinti care trecusera prin situatii similare (Cristian Margarit si sotia lui, Andreea Orheanu fiind primii pe lista cand aveam ceva de intrebat despre alimentatia copiilor mici) si am fost deschisa si cinstita cu mine si copilul meu.

Haide sa iti spun exact ce am facut!

• am inceput diversificarea lui Serghei la 5 luni si jumatate (as fi inceput-o la 6 luni daca as fi avut lapte, insa, desi mi-am dorit enorm, nu l-am putut alapta decat pana la 4 luni)
• am ales sa il imprietenesc cu gustul dulce dupa ce era deja prieten cu legumele. Stiam ca daca as fi procedat invers si as fi facut greseala sa ii incep diversificarea cu ”suculet de fructe”, cum spunea regula generala (care inca mai spune multor neinformati, unii dintre ei fiind chiar medici pediatri), ar fi fost foarte dificil sa il mai determin sa manance legume si alte alimente. I-am introdus fructele in alimentatie la 8 luni.
• dupa varsta de 18 luni am inceput sa ii dau ocazional dulciuri facute in casa, pe care le indulceam cu fructe, xilitol, eritritol, sirop de artar.
• a mancat si tort facut in casa (da, soacra mea il face cel mai bun!), cu zahar si gluten, dar nu inainte de a implini 2 ani, cand deja era mai greu de pacalit, si doar cu ocazii speciale, de cateva ori pe an. La aceste mese de sarbatoare in familie erau si verisorii lui mai mari (cu un an, respectiv 5), pe care i-ar fi vazut mancand tort si nu doream sa il frustrez.
• in jurul varstei de 3 ani a gustat prima oara dulciuri din comert si am permis celor din familie ca ocazional sa ii daruiasca dulciuri (pana atunci, la vizite si sarbatori, ii rugam pe toti cei care ii luau cadouri sa evite dulciurile sau sa ii ia fructe)
• incet-incet am introdus o noua regula si anume – il las pe el sa isi aleaga ceva dulce din borcanul lui cu dulciuri, insa numai dupa ce mananca
• ii explic mereu, pe intelesul lui, de ce nu sunt bune unele alimente si de ce nu avem suc in casa, pe care nu il bea decat in cantitati super decente la petrecerile pentru copii la care este invitat.

Drept urmare am un copil care la 4 ani mananca legume (chiar si broccoli!) si fructe intr-o veselie (pe langa lactate, carne, peste, supe, ciorbe si mancaruri gatite si potrivite varstei lui). Evident, are preferinte si perioade cand refuza un aliment si ii casuna pe altul, lucru absolut normal la varsta lui. Nu este fan paine si o mananca rar si doar daca situatia o cere, iar dulciurile le mananca cu masura autoimpusa (!). Intr-o zi i-am oferit un dulce, dupa ce el isi alesese deja unul, iar el s-a uitat la mine serios si mi-a spus ”Mami, nu pot mai mult. Nu vleau sa ma doala bultica! ” ♥

Tabel alimente diversificare (www.bebster.ro)