Stau la stop, in Bucuresti, in una dintre rarele ocazii cand stau la stop pieton fiind. Oamenii din jur sunt cam seriosi, mai putin grupul vesel de langa mine, format din trei tineri, doua fete si un baiat, care vorbesc o limba asiatica si se amuza copios. La un moment dat una dintre fete simuleaza cativa pasi de dans si ceilalti o imita amuzati. Si in momentul acela am o strafulgerare, o senzatie… Si stiu ce simt ei…
Acum cativa ani, dupa o vacanta fabuloasa de 2 luni in Boracay, unde petrecusem si Craciunul (primul departe de casa, singurul care nu a fost pe sufletul meu de romanca traditionalista), Revelionul si ziua mea (am implinit 30 de ani pe acea insula superba, in complexul Shangri la, intr-un rasfat total, dar asta am sa va povestesc alta data), am decis ca la intoarcere sa vad Hong Kong-ul si Macao.
In Asia, o iubitoare a masajului cum sunt eu, nu are cum sa rateze spa-urile, masajele de tot felul, asa ca sper sa nu par o ciudata daca marturisesc faptul ca Mira Hotel, la care am stat in Hong Kong, a fost ales si in baza acestui criteriu si am profitat din plin. Mira Hotel este in Kowloon si are un spa super premiat si un restaurant mandru posesor al unei stele Michelin.
Primul lucru pe care l-am facut dupa ce m-am cazat a fost sa deschid Internetul si sa caut „10 things to do in Hong Kong”. Mi s-a parut cea mai cinstita indrumare si nu am regretat.
Asa am ajuns la Temple Street Night Market, de unde am luat numeroase suveniruri, desi eram constienta ca nu mai am loc in bagaje. Am si platit destul de mult pentru surplus, la intoarcere, dar, desi ma asteptam la asta, nu ma puteam abtine… 🙂 Pe Temple Street am mancat fructe de mare si scoici foarte bune, stand la niste mese lungi de lemn, langa altii, si am baut bere chinezeasca (desi nu sunt fan bere), dintr-un spirit de unitate cu cei din jurul meu, hongkonghezi sau turisti, ca si mine. Tot acolo am comandat pentru prima oara in viata mea aratand cu degetul in (nu spre, chiar in 🙂 ) farfuria unei asiatice simpatice de langa mine, pentru simplul fapt ca arata delicios si m-am prins repede ca cel care servea nu pricepe o boaba din engleza mea british si nici eu din mandarina lui. Apropo de engleza, ma asteptam ca intr-o fosta colonie britanica, asa cum este Hong Kong, toti sa vorbeasca impecabil engleza. M-am lovit de cruda realitate cand, tot incercand sa ii spun unui taximetrist ca vreau sa ma duca la Mira Hotel, am scos intr-un final cartea de vizita primita de la receptie si, dupa  ce a examinat-o, a exclamat foarte simpatic „Aaaa, Milaua!”. De atunci, asa i-am spus si eu hotelului!
Am petrecut o zi la Disneyland si m-am super distrat. Bineinteles ca si de aici m-am intors cu suveniruri! Pana la urma, zilele urmatoare, chiar am achizitionat inca o geanta de voiaj… 🙂 Imi amintesc de Disneyland Hong Kong cu drag, mai ales ca Stitch cel dragut si albastru doarme acum cu Serghei, baietelul meu, care atunci nu se nascuse. Si sa nu spuneti ca nu ati vazut Lilo si Stitch, nu as putea suporta! 🙂
Am trecut pe la cel mai premiat Noodle House la momentul respectiv, unde am mancat o rata excelenta, alaturi de alte feluri senzationale. Pana atunci nici nu ma atingeam de rata, dar aveam sa aflu ca mancarea acolo e diferita fata de ce stiam eu despre mancarea chinezeasca. Mi-a placut atat de mult incat a doua zi, la pranz, am vrut tot acolo, desi aveam cateva catralioane de optiuni.
Unul dintre lucrurile bifate a fost si sa vad Hong Kong-ul de sus, de la un bar panoramic. Este foarte frumos, asta daca nu esti un control freak, asa cum sunt eu, si trebuie sa simti pamantul sub picioare!
M-am plimbat mult pe strazile din Hong Kong, unde ai la tot pasul lucruri de vazut, de facut sau de rontait! 🙂
Cu o zi inainte de intoarcerea acasa am luat barca rapida si in mai putin de o ora eram in Macao. Culoarea acestui oras mi-a taiat rasuflarea si nu pentru ca este denumit Las Vegasul Asiei, ci pentru ca este un oras viu, la propriu. Tocmai se incheiase Anul Nou Chinezesc si strazile inca pastrau culoarea acestei sarbatori.
M-am plimbat prin Senado Square si de acolo m-am indreptat inspre Ruinele St Paul, fatada care a ramas din Biserica Mater Dei si Colegiul St Paul, adiacent bisericii, construite in 1602 si distruse de un incendiu in 1835, intrate in Patrimoniul Unesco. Drumul pana acolo a fost o experienta in sine. Este un mix de turisti si vanzatori care te imbie cu diverse „rontaneli” care de care mai gustoase, de la clatite la niste foite de carne picanta, specifice locului. La ruine ajungi sigur satul! 🙂 Un zumzet si o agitatie colorata si pozitiva m-au inconjurat in permanenta.
Am vizitat si A-Ma Temple, cel mai faimos si mai vechi templu taoist, un simbol al orasului, cu o poveste frumoasa.
Am intrat in unul dintre faimoasele cazinouri, dar m-am grabit sa ajung din nou pe strazile din Macao, dandu-mi seama repede ca nu este neaparat genul meu de distractie si nu aveam mult timp de pierdut.
Cand ziua era pe sfarsite si trebuia ma intorc la Hong Kong, surpriza! Prinsesem rush hour si era imposibil sa gasesti un taxi liber.
Si in acel moment, stand la un stop si incercand sa prind un taxi, am realizat cat sunt de departe de casa si de tot ceea ce cunosc. Eram bucuroasa ca se apropia momentul intoarcerii mele acasa, dar in acelasi timp mi-ar fi placut sa aman cat mai mult momentul gasirii unui taxi care sa ma duca la terminal, de unde sa iau barca rapida inapoi spre Hong Kong, a doua zi urmand sa imi iau zborul spre Romania.
Desi sunt mereu organizata si foarte rar sunt luata prin surprindere, intr-o secunda m-a strabatut un val de caldura si emotie, m-am uitat in jur si am simtit culoarea din jurul meu vibrand si acela a fost momentul in care am facut o pirueta si apoi m-am miscat pentru cateva secunde pe muzica din interiorul meu, zambind larg, cu gura pana la urechi, intocmai ca asiaticii mei bucuresteni…